Obiective turistice
Breaza
În oraș și în împrejurimi există un bioclimat puternic stimulent, caracterizat prin valori joase ale presiunii atmosferice, cu un aer bogat în radiații ultraviolete.
Alte bogății ale Brezei sunt izvoarele de ape minerale, premiate în anul 1873 la Expoziția de la Viena cu Diploma de Onoare pentru calități terapeutice deosebite.
Există un izvor sulfuros sub dealul Cacova, care este cea mai importantă sursă hidrominerală din localitatea Breaza.
Acest izvor se încadrează în rândul apelor minerale (e sulfuroasă, sulfatată, cloruro-sodică, calcică), având o puritate ridicată. În partea de jos a localității este cel de-al doilea izvor sulfuros, cu caracterisitici chimice asemănătoare, dar cu valori mai mici. Accesul la ambele surse de apă este anevoios.
Crucea de pe dealul Gurga a fost construită în anul 1929, la 743 m altitudine, în cel mai înalt punct al stațiunii Breaza. Este înaltă de zece metri și a fost ridicată în onoarea eroilor căzuți în primul război mondial.
De atunci, dealul Gurga a fost numit și „Micul Caraiman”, pentru asemănarea cu vârful Caraiman din Bucegi, pe care se află marea Cruce a Eroilor Neamului. De aici se poate admira orașul rămas la poalele dealurilor, în culori schimbătoare în funcție de anotimp.
Drumul până la cruce dezvăluie un peisaj superb, care include trovanții de mari dimensiuni. Aceștia sunt formațiuni geologice, de forme diverse, în special sferice, alcătuite din gresii. Gresiile iau naștere prin cimentarea nisipului, iar trovanții se formează precum bulgării de zăpadă, pe pante, în prezența apelor dure, bogate în carbonați de calciu sau magneziu. Trovanții sunt răspândiți în zonele de deal/podiș pentru că acolo există pantă, nisip și ape cu calciu.
Drumul este accesibil și cu masina de teren sau bicicleta.
Parcul Bibescu-Brâncoveanu era un element de faimă al orașului.
În jurul reședinței din mijlocul satului Breaza, familia Bibescu-Brâncoveanu a amenajat în veacul al XIX-lea un parc în stil englezesc, de aproximativ 15 hectare, cu alei şi ronduri de flori, cu iaz de agrement şi multe specii de arbori. După naţionalizare, parcul a fost mereu micşorat, pentru a face loc altor clădiri: blocuri, liceu, brutărie, stadion, fabrică de textile, sală de sport, supermarket, etc.
Porţiunea rămasă, de circa trei de hectare, a fost donată primăriei de familia moștenitoare.
Aici se află un adevărat patrimoniu botanic național, cu copaci seculari sau specii precum paltinul argintiu sau stejarul roșu american. Intrarea în parc se face pe sub “Poarta Brâncoveanu”, o construcție emblematică a orașului ce conține și stema acestuia. Este veche de cel puțin un secol și a fost renovată în anul 2014.
Poiana Mare a Lazului
Un loc aparte în peisajul Brezei îl ocupă această poiană montană, asunsă între pădurile de foioase și de conifere, într-un ungher al subcarpaților. Se poate ajunge în Poiană, din capătul de nord al localității Breaza de Sus. Din Poiană, urcușul continuă prin pădurea de fag până spre „Liziera de pini de la Pietriș”, de unde se deschide o panoramă a orașului. Este o lizieră plantată cu pini în veacul al XIX-lea de către proprietarii moșiei Breaza, familia Bibescu-Brâncoveanu.
Înainte de a ajunge în Lizieră, drumul trece pe sub Poarta de la Breaza, din stejar stratificat, înălțată pe un alt punct de belvedere al orașului, pe dealul Pietriș.
Casa cu prăvălie Bondoc
Cea mai reprezentativă clădire pentru comerțul sătesc din Breaza se află pe strada Republicii 72 și datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A aparținut unei vechi familii de comercianţi, ce aveau locuința la etaj și prăvălie la parter. Elementele decorative ale fațadei, cu balconul deschis pe stâlpi de lemn și panouri traforate, sunt tipice pentru zona colinară a Văii Prahovei.
Surse: Orașul Breaza
